cât vara unei nopți te ține-n gene
cât somn nu ai și nici de ce te teme
hai suflete cu ochii plânși în rai
dezleagă-ți apele în care stai

coboară-n clipa mirosind a pâine
gonește-mi liniștea de azi în mâine
hai chinul meu păzit de curcubeu
mai lasă-mă o toamnă să fiu eu

din tine aș fugi mai mult în tine
în necuprinsa spaimă ce te ține

hai ploaie strecurată-n flori și-n frunze
cu sângeriu amar lipit pe buze


de mine să te scape desfrunzirea
ca de-un păcat ce n-a gustat iubirea
hai suflete ce-mi arzi și-mi curgi prin viață
cât  vara nopții trece-n dimineață


dezmiardă chipul care-n tine țipă
de dor de moarte-n fiecare clipă