Te-aș întreba, măicuța mea, ce faci?
Mai pregătești, în ceruri, cozonaci
Cum fac și eu, de-o vreme, pe pământ?
Dar n-am să aflu dacă-ți plac, nicicând...

Au și ai mei miros, arome fine,
Dar i-aș schimba cu cei făcuți de tine.
Aveau ceva ce nimeni n-o să știe-
Gust de iubire și copilărie.

Nu vreau să te mai supăr cu-ntrebări,
Poate ai obosit și-aștepți în zori
Să iei Lumină Sfântă, de-Înviere,
Să-ți fie pentru toate mângâiere...

Măicuța mea, eu știu acum că faci
Cei mai  gustoși, din ceruri, cozonaci!