Nu m-aștepta! Eu sunt numai părerea
și aburul rămas după un vis,
îndurerată, duc zăpezi  în sânge
și-n cercul unei lacrimi m-am închis.

Într-un stigmat de neputință zace
pădurea de luceferi - rai strivit,
vâslesc prin anotimpuri fără nume
și-mi urcă iarna-n trupul obosit.

Nu m-aștepta! Vin zvonuri de-nserare
și n-am să pot să-ți fiu, iar, curcubeu...
Mă vei simți în fluturii de noapte
ce-ți vor zbura prin inimă, mereu!