final

ce scriu aici o știi și tu
e spaima dintre "da" și "nu".
un "da" perfid și fără sens
un "nu" golind un univers
un ticăit de ceas întors
de tine nemilos m-a stors
în mine-aproape nu-i nimic
și ce mai e îți pun în plic-
hârtie goală și zgâriată,
un fel de ce n-a fost vreodată
și-ai să-nțelegi ce nici n-am scris-
tăcerea-n care m-ai închis
o lume prăbușită-n frig
nu mă atingi, nu te ating
și știu că te-ai putea salva
cu albul din tristețea mea
greșită clipă, strâmb destin,
o fericire ca un chin, 
o spaimă între da și nu...
am obosit, alege tu!