ți-ai scris cu mine fiecare notă
și portativ ți-am fost și cheia sol
tu m-ai zidit în cântecele tale
și m-ai jertfit în fața tuturor
te-ai ridicat cu mine pân' la stele-
risipitori cu aripi de păcat
când cerul n-a putut să ne mai rabde
de mine te-ai desprins și te-ai salvat
ți-am dat cuvinte înmuiate-n sânge
să doară, să te-ajute să trăiești
dar tu le-ai râs, le-ai dăruit mulțimii
m-ai răstignit pe lucruri prea firești
înstrăinată-ncet-încet de toate
chiar mie mi-am rămas fără motiv
n-am dăruit decât pe jumătate
dar mă voi vindeca, definitiv
mi-ai fost un cantec leganat spre seara
RăspundețiȘtergerecand stele tremurau sub tampla ta
si n-am stiut nicicand c-o sa te doara
de n-am sa stiu cu tine a canta
mi-era uitarea ca o disperare
si te strigam sfasietor si greu
apoi precum o ultima cantare
sfarseam tacut fara sa mai fiu eu
mi-ai dat atatea, vise fara numar
si bucuria fara de cuprins,
dar mai ales gaseam mereu un umar
sa imi aduc prinosul meu de plans
te-ai daruit secundei sangerate
si vindecare nu am sa-ti pot da,
te rog acum de vrei, de se mai poate
primeste-ma pe veci in lumea ta