te așteptai să pot urî, nu pot
m-ar fi eliberat de multe ura
noroiul nu s-ar fi lipit de tălpi
luminii nu i-aș fi gustat arsura
n-aș fi simțit nici plumbul din cuvinte
privirea ta n-ar fi aprins seninul
și m-aș fi ridicat din aiurare
din setea care-mi declanșase chinul
n-aș fi purtat în sânge viscolire
mielinizate versuri n-aș fi scris
ce binefăcătoare-ar fi fost ura
cât de curat și blând m-ar fi ucis
te așteptai să pot urî, nu pot
corabia cu fluturi pleacă, vine
spre o gheenă alergând pe cioburi
pe mine mă salvez întâi de mine
nu m-asteptam sa poti uri, caci ura
RăspundețiȘtergerenicicand in suflet loc nu a avut
tu ai purtat in inima arsura
de-a nu putea avea alt inceput
cuvintele te-au rascolit o viata
seninul mai senin ti s-a parut
cand stralucea o lacrima pe fata
sau cand o frunza moarta te-a durut
si nu ai fi purtat pe umeri cruce
de versuri aspre ca un vant hain
de nu ai fi crezut ca iti aduce
iubirea numai zambet, nu venin
nu m-asteptam sa poti uri, ma iarta
de-am pus distanta asta intre noi
si de-am sa-ti bat candva din nou la poarta
sa ne salvezi de ura pe-amandoi