ce somn bolnav îmi e acum de tine
cum insomnie mai demult mi-a fost
cortine de obișnuit separă lumea
în teatre ce-și mai caută un rost
o columbină-mbătrânind sub farduri
un arlechin încremenit în plâns
un măr durut de nepăsarea gurii
un circ mereu cu un bilet în plus
ce înserare îți presimt în vene
ce ghilotină am lângă grumaz
perdele destrămate cad din ceruri
ce rău îmi e de tine cel de azi
un joc de-a v-ați ascunselea, de-a hoții
la zidul vieții ne-așezăm cuminți
să tragă cineva în noi cu arcul
teatre și circuri, scrâșnete din dinți
e gata piesa, oare-a fost aieve
RăspundețiȘtergeresau doar un gand de noi instrainat,
tu intruparea unei alte Eve
eu un Adam…si-un rai demult uitat
e gata piesa, lumea e plecata
spre alte sarbatori cum n-au mai fost,
iar noi, actorii ce-au jucat odata
suntem acum prea tristi si fara rost
e gata piesa, mastile-s cazute
intr-un ungher de suflet prafuit,
doar ne privim si gurile ni-s mute
suntem urati, caci piesa s-a sfarsit
e gata piesa, astazi fiecare
pe calea lui cu pasul obosit
se-ndreapta spre un teatru care n-are
niciun actor si totu-i parasit
actorii au plecat, s-a stins lumina
e gata piesa…trageti dar cortina…(