Mîna mea dreaptă e de-acum bolnavă
și n-o să te mai poată mîngîia,
dar tot te voi iubi, cu mîna stîngă-
tăcut și disperat, iubirea mea!

Dacă va fi și stînga să mă doară,
mă voi gîndi la ce mi-a mai rămas
și te voi dezmierda atunci cu gura,,
cu toată vina strecurată-n glas.

Și de-și va pierde gura-nflăcărarea,
te voi iubi cu ochii spre sfîrșit,
vor fi ei mîna, gura care strigă
că-i prea puțin atît cît te-am iubit.

Iar ochii cînd vor fi fără culoare,
te voi iubi adînc cu inima...
Plecînd spre anotimpuri fără nume,
te voi iubi cu amintirea mea.

Te voi iubi cu ce îmi va rămâne,
înnebunind de dor, tăcînd, țipînd,
doar să mă-nduri alături în iubire,
căci fără tine eu nimic nu sînt! 

1984