Închipuire

Dintr-un clopot de stea, printr-un clinchet de dor,
se întorc, azi, părinții pe la casele lor,
să deschidă iar poarta prinsă-n lacătul greu,
iar alături de ei va păși Dumnezeu.
Și va ninge curat peste casa bătrână,
vor intra în odăi luminoși, mână-n mână
și în soba-nvechită vor aprinde un foc,
așteptându-și copiii - cel mai mare noroc.
În ferestre vor pune, ca pe vremuri, gutui,
iar pe prispa crăpată, astăzi a nimănui,
se vor strânge  grăbiți, mieunând a mirare,
toți motanii plecați prin vecini, de-ntristare.
Numai Nae, uitat intr-un colț de grădină,
cât de mult și-ar dori, n-are cum să mai să vină...

Împrejur e tăcere, au rămas prea puțini
și-au crescut pân' la cer numai garduri de spini.
Timpu-i gheață și plumb, așteptarea-i prea grea,
lăcrimând s-or întoarce într-un clopot de stea.