și ea își trecea plictiseala prin sângele tău

apropia și depărta imagine ta

pe retina destinului

eu mai credeam într-o deszăpezire timpurie

și ea se juca mai departe

cu zilele noastre- bilele unui joc de biliard

o, cum aș fi ucis un anotimp, un an, o nemurire

să poți înțelege cum crește iarba pe sufletul meu

și femeia aceea

femeia aceea mă chinuia otrăvindu-ți sângele