duminica de ieri avea alt nume
prinsese rădăcini în trupul meu
tulpini și ramuri îi creșteau din mine
pământ și cer îi devenisem eu

până la frunze a putut rămâne
până când florile-au putut visa
furtunile amiezelor de vară
mi-au izgonit-o-n gândul altcuiva

duminica de azi nu are nume
pe partea ei de cer cresc ramuri ude
când vreau s-adun bucățile de lună
se-aude veșnicia din secunde

și vine luni- un început de toamnă
duminici fără chipuri mă pândesc
ding-dang respiră-n mine timpul
abia respir, să nu mă desfrunzesc