copilul meu,
pe care nicio lacrimă nu-l va ști
de ajuns
e atâta iarbă și neliniște până la ochii tăi
o lume amară, fără cuvinte, fără iubire
ne acoperă
fluturii mor între pagini de cărți
te caut prin ploi și duminici
cu frica mea obositoare
îți descânt de toate tristețile și zăpezile
de toată curgerea timpului prin sânge
te simt înflorindu-mi pe tâmple
încălzindu-mi anotimpul de ceață
în care te aștept
în care respir
în care plâng
bănuita ta venire în lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu